agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-12-02 | |
Nu te ajung
Ne potrivim ca marea cu muntele în față Căci ne putem privi mereu. Dar muntele nu intră niciodată-n apă, Nici valul mării nu udă vârful său. Există clipe scurte, când muntele aruncă Un element în apă, Și marea agitată aruncă val de apă, Și udă-n clipa scurtă pe munte de pe țărm. Oi fi tu oare munte și eu o agitată mare? Sau poate invers… De sus privești în zare, ești infinit de-naltă; De jos privesc spre tine, cu toată apa mea Cu fiecare strop, ce udă a mea mare, Te urmăresc în ziuă, te urmăresc în noapte, Doar țărmul ne desparte… Doar vântul ne unește, sub soarele rotund, Ne răcorește. Desprinde frunze multe din marea ta pădure, Și iscă valuri-nalte, ce poalele-ți ating. În apa cea sărată, pe tine eu te simt… Iar sarea mea în noapte, în taină savurezi. Izvoare mici, dar multe, în râuri ți le-aduni, Și le trimiți spre mare, spre mine Cel ce-așteaptă, un semn. Ajung aceste râuri cu ape dulci la mine Și-mi scad din sarea grea lăsată de-așteptare… Aștept ziua în care Și muntele și marea vor fi totuna. Dar muntele nu lasă, Ca marea să-l ajungă, la fel, Mă ții departe, în jos, ca să nu urc, Să nu ajung la tine, la-acea persoană, care, Îmi îndulcește sarea, cu buzele ei dulci…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate