Desigur locuiam într-un cerc
Plin cu singurătate.
Rătăceam uneori visând litere bleu
Până ajungeam să dau cu capul
De vreun nor fantomatic,
Și atunci,
Picuram cuvinte transparente
Până îmi inundau sufletul
Cu beția neințelesurilor.
Amețită de atâtea spirale,
Începeam să le citesc invers,
Sau chiar de sus in jos,
Clătinându-mă
Sub povara acelor silabe
Pare.

Și pentru că locuiam într-un cerc
Fiecare cuvânt începea
Cu tăcerea din mine,
Înstrăinându-mă
Nepereche.