agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-12-04 | |
Nimic nu ne desparte
Visez cu propriul meu cuvânt Către iubirea noastră, Chiar dacă știu că-n cerul sfânt E soarta mea nefastă. Celeste roiuri de lumini Se-ndreaptă către tine, Când te privesc, să nu te-nchini: Tu mă iubești pe mine! Din câți au fost și câți vor fi, Iubire nesperată, De mine, știind a mă iubi, Doar tu ești adulată. Că nu găsesc nimic în om Adeseori mă cerți; Neobosit, eu vreau să dorm- Încearcă să mă ierți. Ce vină am când alții nu-s În stare să gândească Și că destinul meu apus Vrea iarăși să renască? Tu vrei să nu mai sufăr eu Uitându-mă la alții? Să nu mă simt precum un zeu Peste infime nații? Dar nu știi tu c-adevărat Din tot ce azi se spune E doar ce veșnic e blamat, Părând a fi minune? Tu crezi că eu aș suferi Că oamenii n-au minte, Că nu știu eu a mă feri De ale lor cuvinte? Știind că totuși dorul meu Și visul meu din urmă E să mă-ntorc, ca orice zeu, În umbra ce mă-ndrumă, Nu căuta să mă iubești Ca pe ceva edenic; Când viața-mi pare din povești, Cuvântu-mi doar e veșnic. Prezent sunt eu, dar muritor- Etern pentru o clipă- Cât eu mai sunt un visător, Iubește-această clipă. Și eu te voi iubi mereu C-o dragoste arzândă: Destinul cât mi-ar fi de greu, Te vreau doar surâzândă. De-aceea cât voi mai trăi În lumea asta veche O să îți scriu noi poezii În clipele-mi de veghe. Povestea nouă ce-o scriu azi Este povestea noastră- Nu-ți fie teamă să te scalzi În dragoste cerească: Tu mă iubești, spunând că eu Sunt totul pentru tine; Legându-mă de Dumnezeu, Mai mult mă legi de mine… Din lumea mea eu vreau să-ți dau Iubirea mea de geniu, Cu tine numai vreau să stau Mai mult de un mileniu; Cu mine-n lumea mea să vii Să te sărut, și-n șoapte Să ne iubim ca-n prima zi, Învăluiți în noapte… Tăcerea nopții, calmul viu, Și tot ce e departe, De azi, departe chiar să-l știu, Nimic nu ne desparte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate