Sunt un copac si imi inalt frunzisul..
..tepos si aspru.. catre Dumnezeu...
Ca sa-l anunt ca dincolo de frunze...
Pastrez un dor in suflet.. si.. doar eu!

Cerestile odai imi pot deschide...
(Cu rugaciunea sevelor ce zac
In trupu-mbatranit de-atata viata..
si atata moarte.. cat e-ntr-un copac..

Cu tampla ma izbesc de norii negri
(Cand e furtuna..) Si din plate-mi cad
Atat de dureroasele sperante...
Ce alcatuiesc coroana mea de brad.

Si inca plang.. de-i soare sau furtuna...
(Trimise toate sunt de Dumnezeu ...)
Si ma framant sub scoarta si sub zgura...
Caci Domnul nu-ntelege!! plansul meu...

..Si-as vrea sa mor.. (cum moare fiecare)
Saruturi sa primesc.. sa fiu iubit
Daaa!! sunt copac! Sunt vesnic! ... dar ma doare..
C-o vesnicie sunt nefericit....

Ofer taiat imbratisarea mortii ..
Dar in pamant gasesc intelepciune,
Si-ncep sa cred ca... poate am o sansa...
Ca... maine.. se va face o minune...

...Si din copac voi cobora aievea,
Cu trupul gol si cald si... plin de viata..
Si te voi saruta cu dor.. pe tample... si..
..Toate astea .. intr-o dimineata...

Dar! Pana atunci intep tot orizontul...
Cu frunze aspre, verzi, care nu-mi cad.
... In... asteptarea diminetii noastre...
Cand eu.. voi fi femeie... si nu.. brad.