Prin sertarele luminii și-ale minții
Se ascund de teamă sfinții,
Care fug de gândul meu,
Cum fugeam cândva și eu.
Mă răstesc la ei grăbită,
Că nu vor să fiu primită
În grădina lor de crini,
Fiindcă-aduc cu mine spini.
Să-i întreb decât aș vrea,
Ce-i cu "noi" în mintea mea...
Și m-ascund și eu ca ei
Să-nvârt in sertare chei.
Și găsesc răapunsu' într-unul:
Eu cu tine suntem UNUL.