agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-12-12 | | Versuri învechite îmi cerșesc penița Caut să le scriu pe o foaie, dar ele nu se aștern, ci plâng cu lacrimi de cerneală. Disperarea lor picură neîncetat pe foaia de hârtie formând,crispate,triste cuvinte. Litere încețoșate, cu figuri speriate coborâte parcă din infernul unei gândiri bolnave. Aceleași cuvinte rup spațiul ce unește sufletul cu destăinuirea. Aceleași uitate note de vocabular mâzgălesc mereu buzele unei fiițe ce le plânge... Aceleași semne disperate străjuiesc, pe asfaltul cald al limbii, cerul gurii. Aceleași frunze de vorbire mângâie emoția iubirii sau mușcă iluzia urii. Versuri noi îmi scaldă acum pagina de gheață. Se iscălesc și facem cunoștință. Par nude, sincere și,în sinceritatea lor acută,găsesc două boabe de vis. Le ating și dispar .... Mă trezesc dintr-un suspin și-n colțul foii: picuri cenușii se schimonosesc la mine. Sunt aceleași pete ale unui vechi dicționar ce-mi cerșesc penița.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate