agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-12-13 | |
Zbeng !
cade de pe cal albina târziu, mă-nghesui langă Odoacru ca-ntr-un meniu, îmi intră sos pe după glezne, cleios ce baltă de speranțe e pe jos ! Mă ofilesc în circumstanțe cu care nu am legatură, mi se topește-n van dispretul ca frișca de pe prajitură și mă descalț a recreere și-mi torn cu dreapta bautură; nu-mi cade capul ca o poamă de putred ci de greu de somn, mă-ntind pe masă, lîngă sobă,printre cartofi piure și-adorm Visez că adormit pe masă, visând că dorm visând ceva, un fluture pe piept m-apasă, maro, cu pupi de catifea... atingerea îmi dă fiorul acut al scarbei și-n stomac o mie patruzeci de broaște se cer afară : oaaac! Încerc să mă strecor din visul în care nu visam nimic, încărunțesc pășind cu stângul, unor nimicuri mă dedic, îmi fac de lucru ipotetic, în prea concret nu mă implic și - dintr-o dată - parcă-i frig sau parcă-i într-un fel aparte, secvențe zmulse dintr-o carte de aventuri sau de bucate, cu sex, spaghetti și karate și-un oarecare polonic, ce-a fost scăpat odată-n ciorbă, când era mic. Mi-e timpul presărat cu vorbe, cu tumbe și cu prea puțin și nici din vis și nici din timp cum nici din viață nu-mi revin, iar fluturul a-nnebunit, îi trebuie să bea alcool, îi trebuie să se îmbete, să se așeze apoi muced pe pieptul plin al unei fete, să șadă-n dungă-n decolteu, să amețească din greșeală, și să alunece-ntre sâni, extaziat pe pielea goală Nu flutur ci calamitate nu vis, coșmar pe săturate, ce stranie perversă gânganie, cât tupeu la asemenea pocitanie! Vreau brusc și sincer să-l omor, îi strig un - Bă! - persiflator, îl iau intempestiv de gât, mă tulbur fiindcă e urât, îi trag un șut adânc în plex, o palmă-i mătur din reflex, îl scutur zdravăn de urechi împrăștiindu-i pupi-n beznă și când să îl apuc de gleznă și să-l luxez mi-e dat din vis să mă trezesc și-mi pare rău căci regăsesc pe jos albina încruntată, calul pierdut, caldură mare și-n dreapta - stând, un oarecare, chiar lâng-al naibii Odoacru, în felul doi...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate