zbor trist înalt sever
pe culmi adânci de rouă
iar aripa din frunte
mi s-a-mpărțit în două

de-o parte-n partea dreaptă
ea s-a infipt în cer
albastră văgăună
de unde pot să sper

iar dinspre partea stângă
de-a valma mi-a căzut
mai jos de aparențe
și tare m-a durut

despic văzduhu-n patru
cu simpla mea prezență
și mă răstesc la soartă
duhnind a chintesență

din nouri îmi miroase
a pofte disperarea
din nouri nu se vede
nici malul nici cărarea