Lasă-mă să te scrijelesc cu unghia,
S-adaug apă și țărână,
Să-ngrop în tine moartea și urgia
Și să te țin în mână.
Lasă-mă să te adun dintr-un pământ,
Te-oi plămădi apoi din praf,
O să te las să îmi fii sfânt
Și nu voi mai putea să scap.
Lasă-mă să mă joc cu viitorul tău trup,
Să te creez cu toată ființa mea,
O să îmi fii păcat și-o să mă-nfrupt
Din suflul tău și viața ta…
Lasă-mă să te iubesc cu gândul,
Iar ochii mei plimba-vor-se peste conturul tău,
Și cât va mai trăi pământul
Te voi lăsa să îmi fii zeu…
Lasă-mă să te creez cu mâna,
Să te ador până la paroxism,
Să pot să-mi joc în tine eu țărâna
Și tu să mă abați de la ortodoxism…