1
Mi-au cutreierat pletele
nisipul și apa și vântul
colo jos, în lagună.
Mișcarea - liniștea mea -
zăcea rătăcită în ierbi,
dar n-a știut
sau n-a vrut să-mi spună...

O caut și-acuma
cu false pretenții de joc,
ipotetic.
Și-i greu,
Mișcarea exclude reversul fatal
și-l digeră
profetic.

Liniștea mea
nu e liniște;
Am căutat-o cu voi
și-ați fugit,
văduviți,
fiecare.

Care liniște?
O caut
și dau, istovit,
de Mișcare.

(1967)


2.

Îmi cad pe clape notele răzlețe
Eresuri strecurate prin cuvânt,
Spre ziuă când mă scol, să dau binețe
Dar sunt luat de ape și de vânt.

E-aceeași dănțuire-nvolburată,
Ca vremea care arde în imberbi,
Ce-mi lasă răsuflarea ferecată,
Pierdută, risipită printre ierbi;

E valea mea, laguna mea, e marea,
E liniștea - ce-o vântur ca un foc -
Adusă la extrem; E desfătarea
Ce-și caută și nu-și găsește loc.

E presimțirea mea neîmplinită -
Stimulatoare jocuri de opal!
E patima ce trage obosită
Ca barca înecatului la mal.

E tot ce-am căutat, prin legi nescrise,
- Și am aflat că nu e s-o găsim -
Când în laguna mea, cu porți deschise,
Mișcarea mă cuprinde legitim.

(2003)