Am ascultat de prea multe ori
Respirația ta prin perdele
Ești cea mai ascunsă dintre culori
Și cea mai frumoasă dintre iele

Dar ce mai contează, când tu taci
Și degetele-ți frâng comori desuete
N-am să spun nimic, nu știu ce faci
Și nu vreau să-ți trezesc râsul din plete

De-atâta vreme aștept un semn măcar
Dar zeii nu-mi dau clipa promisă
Așa că am aprins o lumină în altar
Și-ți pictez pe perdea aripile lipsă


Leiden, 16 decembrie 2003