Prea plictisit de-atat pustiu
Mi-e dor s-ating, sa musc, sa strang
O carne sau un alt pamant
Ce nu il stiu.

Intind o mana ca o gheara
Atat de obosita poate
De mult prea-ndelungata-i moarte
C-acum se mistuie-n afara.

Dar lucrurile fug de mine
Intr-un vartej ca luat de vant
Si nu mai e nici un pamant
De care gheara-mi sa se-anine.

Raman cutremurat si tip:
"Mi-e dor s-ating, sa musc, sa strang!"
Dar nu strabate nici un gand
Ecoul mut si fara chip.