Uneori nu mai cred nici in gratii
Chiar daca mi-au crescut prin tot corpul.

Simt cum imi cresc aripile
Si-mi zic ca-i destul sa falfai usor
Si sa ma cufund in vartej
Sa gust culorile, soarele roz
Iarba verde si albastra
Sa-mi scutur trupul ca un animal
Invaluindu-ma in curcubeul picaturilor de ploaie.

Simt cum ma strang in mine
Ca un ghem
Si pornesc, ratacitor prin culori,
Cu fata mata, lipsita de organe
Cu simturi noi rasarind
Prin fibrele noilor muschi infloriti.

Simt lumina
Simt intunericul
Simt timpul fluturandu-mi pletele electrice
Simt aripile vajaind undeva in urma mea.

Simt.

Uneori simt ceea ce nu voi fi niciodata
Si incerc sa ma ridic printre lacrimi
Dar gratiile imi strapung fiecare celula
Caci fiecare celula e gratie.

Uneori simt.