o, mare deziluzie
in frunzele de toamna,
tablouri in deriva
in par de aur, doamna,
o, doamna placerilor
ce-mi sunt si nu carnale,
toamna placerilor...
mortale.

o, mare in mare tot mai mare,
corabie pe doua frunze,
corabie pe-o mare-albastra,
unde-s fiintele confuze
ca sa ma duca
val cu val
spre-un viitor tot mai
mortal?

o, in mare-o mare daca moare,
sunt tarmurile dealuri goale,
si-am sa gasesc eu urma ta,
cazand la picioarele tale
sa-ti cant acest poem distrus,
cazut cu totul in banal,
dar tu,sa il gasesti...
mortal.