Se-nghesuiesc cuvintele afară,
Pe geamuri țintuiesc buchete 'ncețoșate,
În forme noi doresc ca să apară,
Se zbenguiesc în rime de-a gata 'ncătușate.

Horesc o feciorească ce-n vuiet se încheagă
Cu dansuri doar de fete, ce la colind se leagă.
Aleargă ca pe gheață o vorbă, la 'ntâmplare
Și sensuri noi în dansuri vestesc altă culoare.

În plasa ce-au țesut-o se zbenguie chiar timpul
Ce n-a crezut că-n joacă el fi-va biruit,
Vuiește omenirea, vuiește și Olimpul:
Cum te răstoarnă vorba de ești închipuit?