Insomniaca durere,
depasind fiecare nivel senzorial
cu nonsalanta cu care ar termina un joc 3D
de mina a doua...
Cum poate durea o stinca?
Doua atrii si doua ventricule
gestionind falimentul unei existente rasturnate.

Durerea tutunului ars pina la filtru,
lame ruginite sfisiind obrazul tumefiat
al iluziei pierdute in deziluzie...

Cum moare orizontul, zeci de milioane de pixeli
care dispar intr-o supernova exhaustiva;
osatura sentimentului sinucigas
se dezbina fara putinta de negociere.

Sint cauze necunoscute cu sincope devastatoare
si prejudicii inopinate;
in intervalul in care evolueaza o virsta
piratii trairilor sufletesti deturneaza chemarile ambigue
prin claritatea lor,
catre trasee spongioase si tulburi.

E oare nivelul maxim
care odata depasit iti da posibilitatea sa supravietuiesti?
Sau o fuga de realitate,
o nirvana contradictorie,
colmatind albiile spirituale?
Daca vrei, intorci pagina;
dar raspunsul nu-l vei afla nicaieri,
caci de la om la om el difera.

Cu toate acestea pirjolul poate fi stavilit,
pentru ca el nu exista cu adevarat,
ci e o nascocire intr-un ceas tirziu de solitudine amara,
gratinata cu un pahar de vin rosu,
singurul gust ce persista intr-un univers fara hazard.