Sa-nvat prezentul din trecut si viitor,
din urmele de sange lasate de fantome.

Sa caut din ce stiu ca am ramas dator
la alegerea intre vis si fuga pe platforme.

Sa-ncerc perfectul infinit al sferei,
ce-alunga umbre cu urcus prin spini.

Sa ating demn semnul divin al aurei
ce mi-e destin din vechile tulpini.

Atunci din zbuciumul de spirit agonit,
astern un bun cuvant pe amintire,
iar lacrima curata din versul risipit
ma urca-n trepte pe-a nadejdilor plutire.

Deschide,deci,puteri pe cai nemuritoare,
cand faci eternitatea lipsita de tristete,
scaldati vom fi in falduri de condoare
si vei afla ca tanar esti la batranete.