Despartindu-ma
E ca si cum as fi aruncat
Cuvinte prada tacerii

Doua dungi metalice si reci
Unindu-se in infinitatile noptilor
Pasul vesnicei fugi
Eu si un tren:
Un intreg caleidoscop mental
Un intreg prada dezintegrarii

Departele ma cheama cu glasuri nocturne
Spre frigul din oasele muntilor
Spre dureri si pierderi
Spre insurectii polare

Undeva exista inca un cuvant:
“intretinesimine”
Din ce in ce mai sters
De aburii muntilor mustind
Intunecare si noapte
Albastru greu de duhuri salbatice
Aruncate libertatii dorului
De-a privi iar inainte
Drept in ochii incertitudinii fiintei

Inainte de a fi departe de tine
Privesc si nu intreb:
Misterul e glasul ochilor tai.