agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-01-12 | |
Nu înțeleg cum m-au străpuns dintr-o dată atâtea drumuri de fier,
Cum s-au înșurubat fără să știu atâția stâlpi cenușii, arși de furtună Trupul, autostradă, se chircește de praf și nori de cuvinte Mi se-agață de tâmple perfid, păsări de pradă cu ciocul arzând, Cu gheare de criță se rotesc pe sub pleoape, sfâșie cerul și-așa aburit, Și-așa sticlă verde, crăpată la colțuri. Prea multe câmpuri de luptă, prea multe tranșee deschise, Rană amară pe frunte, arme îngrămădite de-a valma pe umeri, La subraț, sub arcade, depozite întregi golite, umplute pe dată Ce caut eu în rotirea aceasta nebună de umbre ce-au fost Ce mai sunt, ce vor fi până când zarea se va închide în sine, Până când marea își va sufla, vânt și val, sângele tot În păduri renăscute de arțari. Viața-i prea scurtă, îmi strigă crispate ferestre tăind ilegal, Ofensiv, camuflajul subțire, la ce bun să lupți când știi Că învinsul ești tu, mirosul de hoit se înfige prea mult, prea Adânc în talpa încălțării și nările rupte nu mai simt niciodată Aroma subtilă de frate Nedrept aruncată în vârtej de nisipuri viclene, cu irisul tern, Obosit, alunecat sub pasul nopții scrâșnind peste cioburi de oglinzi Mă revolt și mă trag înspre ziuă, preventiv, lucarnele casei le astup Cu hârtie veche de ziar.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate