Dimineața
se ascundea în spatele cuvintelor
plângindu-și de milă
într-o gamă forte
peste
degetele unei jumătăți
de lună albastră
înflorea
surâsul îngaduitor
al unei cariatide
pensionată
pe motiv de boală
și totuși
la radio
ne se spunea neîncetat
că evadarea
nu are nici o șansă
nu mai sunt cărți de joc
de aceea ar trebui să desenam
pe spatele unui Tyranosaurus Rex
aș putea sa continuu la infinit
povestea despre
anotimpurile imposibile ale
Moscovei
însa
azi
mă doare în cot de Moscova!