Pluteste in aer inca miros de mosc si vin
In camera cu albe ziduri de hotel
Se-aude muzica-n surdina si-i aerul plin
Cearsafu-i rece, neted, alb si el.

Danseaza doua umbre, ce pereti indiscreti!
Ar fi putut sa tina extazul pentru ei,
Insa il etaleaza mereu pentru drumeti
Cand urca la etajul doi cu pasii grei.

Camera 11, bantuita de umbre fara haine,
La geamul ei doar, mai ploua si acum,
Un dans extatic, lent si incarcat de taine
Mai bine calatorule, sa-ti vezi de drum!

Au varuit peretii, zadarnica-ncercare!
Umbrele danseaza mereu pe pereti,
Au incercat a face chiar o exorcizare
Sa-i odihneasca iarasi pe drumeti.

In hol strabate muzica si-acum
Doar camerista mai intra cand si cand
S-aeriseasca, de santal, vin si fum
Dar iese tulburata, o lacrima stergand.

De-ntrebi ospatarii, explica pretios
Cum c-ar fi fost acolo gazduit
Incognito, un cuplu atata de frumos
Ce zi si noapte s-au iubit.

Ieseau din camera de doua ori pe zi,
Mancau in graba si beau cate ceva,
Si parca nu se saturau a se privi,
El o iubea nespus si ea il adora.

Acel hotel uitat si gol de obicei,
Acum e plin de oameni, curiosi de fel
Cand la receptie nu-s niciodata chei,
Ramane cheia 11 stinghera pe-un inel.