Ar trebui să mor definitiv,
Să simt că inima nu îmi mai bate,
Să-mi uit amorul veșnic convulsiv,
Să îmi bat joc de blestemata-mi soarte.

Să mor stupid, la mâini cu voaluri roșii,
Ca să separ în treacăt mierea de oțet,
La orele la care-ncep cocoșii,
Să-mi fie moartea tot ce o să-mi iert.

Să mi se-aline arzătorul demon,
Ce cată pururi către suferinți;
La răsărit, argila mea cea de om,
Muri-va ca în bătrâneți cuminți.