existenta-ti omniprezenta o lasi strapunsa
in aceasta eternitate de simturi si cuvinte;
ce-ar fi gandit parintii aureolati-n platina?
ca Tu, Geniu, inmarmurind cu fericirea-ti cuminte
mii ani-lumina in groaznic intunerec vina
prin scanteeri de feerice cuvinte imbalsamate
in sufletul preaplin de libere alegeri, in soarta
sau divin asterne-ve-i pe galbenele file dragoste
de glie,tarm,pasarele,proletari sau cei ce asuprira
prin ingamfare doar trupuri prea aride sau avide
sufletul tau nascut atunci din arida Luna
da viata multor suflete pandite,chinuite
alinta-ne dureri si bucurii, Geniu al Marii Poezii!