am o plantă în hol. de fiecare dată
cînd trec prin dreptul ei
mă ciupește de mînă
mici zgaibe discrete adunate în timp
un ciudat tatuaj
să-mi rămînă

cred că și-ar dori să o bag în seamă
un fel de a-mi spune că este geloasă
sau poate intuiția ei vegetală respinge
de teamă
iubirile mele pierdute
prin casă

de un timp a-nceput să pălească
luînd o nuanță de galben bizară
dar nici eu nu mă simt tocmai bine
dacă voi muri
probabil și ea
o să moară

mi-aș dori cineva s-o planteze deasupra
și s-o ude în zile senine
am putea face schimb de fluide și gînduri
eu din ea
și firesc
ea din mine