era o oază in deșert
cu primăveri bogate-n flori
și păsări ce dădeau concert
prin curți cu vreji agățători

era un verde-atât de cert
sub cerul neumblat de nori
încât culoarea de deșert
nu mai putea trăi de flori

îmi zice, robotind sub cort,
arheologul, cu-ntrebări
de ce-a urât nisipul fiert
imbatatorul vis de flori
de l-a și șters de pe deșert