Aveam ceva-n comun când te-am vazut,
De aceea te-am oprit și-am intrebat
Dacă perechea ta de blug cazut
E din acela prespălat.

Si atunci, mi-a mai sărit ceva in ochi,
Tricoul scurt cu mineci albe,
Pătat exact in acel loc
În care mi-l udasem eu, ducînd trei halbe.

Și le-am băut, spunîndu-ne pe rând,
Intr-o groteasca desfatare
Ce-am fost, ce suntem si ce sunt,
Ciocnind din când in când din berile amare.

Și am ajuns într-un final dement
Când am simțit că ne vor creste aripi,
Și ne vom înălța în ritmul lent
A unei simfonii născută-n arii.

Și-n zborul nostru nebunesc,
Am definit ce e comun intr-o idilă
Și-am intrebat , ce mie imi părea firesc,
Și tu ,ca mine, tot pterodactilă?