Privesc azi linistea lacului in zori,
tin o undita stearpa prinsa de mal,
nu cade nimic! imi spune din nori
un munte de om, cu glas de hamal.

Departe se aud strigate fumigene,
firave flori galbene isi fac cruce,
au frunzele demne si-s obligene,
ele ma retin, nu ma mai pot duce.

Se aude o talanga, ce sa fie oare?
o turma de oi paste langa un foc,
cainele mi se aseaza la picioare,
ne intelegem, nu ne e frica de loc.

Si apare luna de la miazanoapte,
greeri-mi spun ca sunt licurici,
caut ceva dulce, printre soapte,
sa le dau la greeri si la furnici.

Dar las undita la voia intamplarii,
gandesc sa-mi fac de cina un terci,
o furnica imi arata in largul zarii,
apusul soarelui… si niste ciuperci.