Undeva pe acel continent plutitor
o fată cu lacrimi de ceară
plângea un alt ocean pe care să-și multiplice plutirea

Și în cealaltă clipă îți dai seama că orice-ai spune e corect
că totul se înfășoară în jurul totului
că toți suntem niște străini în viața altcuiva

Și chiar dacă am reuși să ne parașutăm din avionul în picaj
tot pe continentul plutitor am ajunge
pentru că suntem condamnați la un veac de pușcărie
întemnițați în ziua de ieri
oricum niciodată nu vei înțelege că e timpul să te oprești din plâns
că de fapt ei încearcă să-ți facă un bine
să-ți lase timpul necesar somnului

Toate acele clipe din cufărul tău cu jucării

Și totuși există o întrebare la care nu pot răspunde.