m-am regăsit pe mine
prin tine,
prin tăcerea din noi
în după-amiaza
de joi.

te văd
cum mă văd,
obosită și tristă
în joia sinistră,
fără chef de scandal
cu un rictus banal,
pe o față târzie
un zâmbet adie.

doi ochi fără viață
să stea printre vii
tot învață.
resemnat te întreb:
când mai vii?