Ce pustie e lumea și crudă,
Ce-ntuneric e-n suflet și glas!
Putrezește lumina în trupuri
Doar Nimicul în jur a rămas.

Ce durere adâncă ne arde
Și ce lacrimi acide ne plâng!
Ne pândește din umbră Sfârșitul,
Fericirea e tristă și-n gând.

Ce cumplită ne este pedeapsa,
Ce risipă de șanse-am făcut!
Ne vor roade Păcatul și Moartea,
Regretul de tot ce-am pierdut...