Condamnă toti si numai unul iartă,
Când toti vorbesc se-aude cel ce tace,
Dă semne de cădere si de pace,
Dezamăgita, tulburea mea soartă.

Ce vremuri de vremelnicii sărace,
Mi-am dejugat si tidva lângă poartă,
Si-acum astept voios în noaptea moartă
Pe cineva să vină mai incoace.

E un tiran -- de tirania pâinii --
Aicea în castelul fără geamuri
Si tigrii lui domestici sar în hamuri
Si-n lanturi lupi se gudură, nu câinii.

Miroase a pustiu si a cenusă,
In beciuri e-o uzină de cătuse.