Primăvară, nu veni asa repede !
Mai stai o eternitate.
Umblu haihui prin labirinturi în căutarea elixirului
Și mai am câteva cute ale primăverilor trecute de îndreptat
Cu pomada iluziilor primitive.
Mai stai măcar un an.
Nu mai vreau să aud șopotul florilor tale la ureche
Uite, abia mi-am vopsit părul în culoarea vulcanului
Dar nu am găsit parfumul potrivit.
Mai stai măcar o oră.
Să mă încalț cu pantofii cu tocuri cui
Să-ți pot săpa un mormânt într-un cimitir al anotimpurilor
Să te îngrop cu tot ritualul.
Îți voi presăra pe mormânt toate florile primăverii,
Creștetul ți-l voi lumina cu lacrimi de licurici.
Mai stai măcar o secundă sa pot tapa clipa.
Să mă mai mint puțin.
Alerg cu fața înapoi spre tine
Să-mi număr amintirile
Și parcă mi-a crescut ninsoare-n păr …

Hai, hai, îmbracă-mă în haina ta, cu prefixe detestabile
Strânge-mă cu putere ca într-o falsă incantație !
Am și eu o îmbrățișare de zile mari pentru tine
Ascunsă în același adăpost imaginar .

Neverosimil, încă o rotație…
Și totuși, timpul mai face piruete cu mine.