Iubirea este putere, bazată pe adevăr,
O repetai întruna, sperând să mă convingi...
Dar nu trebuie oare să fii învingător,
Să nu fi întotdeauna printre cei învinși?

Putere? Care putere? Aceea de a îndura
Dureri și suferințe, cumplite agonii,
Sau poate să trăiești cu constatarea grea,
Că cea de lângă tine nu știe a iubi?

Eu nu mă simt puternic, doar trist și rătăcit...
Mă simt pierdut în haos și bântui prin pustiu,
Iubesc cu disperare, sunt slab, nefericit,
Îmi doresc parcă să nu mai fi fost viu...

Ți-e frică de iubire, nu înțelegi, nu știi
Că nu este putere, ci chin și suferință,
Nu ți-a fost dată-n viață putința de-a iubi,
Cum poți iubi vreodată, dacă nu ai credință?

Dar, totuși, ai puterea și forța de-a răni,
De a distruge totul, cu o față zâmbitoare,
Fără să-ți pese de cel ce știe a suferi,
Și fără să te întrebi dacă cumva îl doare?

Credeam că ești un înger din ceruri coborât,
Venit să mă salveze de demonii din mine,
Dar totul a devenit curând un vis urât,
Iar îngerul meu dulce, mă duce la pieire...

Iubirea este durere, durere este iubirea,
Atunci când iubești singur și ești nefericit,
În dragoste obții cu adevărat puterea,
Atunci când iubești și...la rându-ți ești iubit...

Știi că nu scriu versuri și că nu am talent,
Sunt o rușine în breaslă, nu mă pricep, nu știu...
Iubirea pentru tine mă face un pic dement,
Otravă ce mă-mpinge să urlu în pustiu...

Eu nu scriam nici versuri, nici nu credeam în multe,
Iubirea-mi pentru tine cu totul m-a schimbat,
Acum aș seca marea, aș nărui un munte,
Asta înseamnă, dragă, să iubești cu adevărat...