Vestitul “Mag”, isteț și papagal,
Sărit din matca clară a măsurii,
Urla grotesc, în dezacord total,
Băgând fiori în Fauna Pădurii.
S-a strâns atunci de peste tot “poporul”
Și s-a ținut pe loc o adunare
F.F. Urgentă - cu întreg soborul -
Ce-nspăimântat de vocea aia tare
(Amplificată-n zeci de difuzoare)
A hotărât să-l puna șef pe...”Fiare”.

Tronânt, mulțimii ce-i ținea isonul,
Dădu să-i spună două-trei cuvinte,
Când derulat, sfârșit, Magnetofonul,
Văzu o iotă că nu ține minte...

Ca să vedeți ce nostimă-ntâmplare!

Mai e nevoie să vă spun eu, oare,
Că toți îl tăvăliră în picioare?!