.
Plutiri usoare ca lacrima romantei,
intuneca in alb crampei de univers.
Alegi,parca ,nimic pe caile sperantei,
uitand mereu ca orizontul mai are si revers.

Nameti ce stau jaloane curand se vor topi,
cerseste-le lor jalea si-un vers imaculat,
din joaca de copii,cascade de suras te vor stropi,
iar albul de mireasa sfinteste un palat.

Dar pasii timpului ucid si vise si eternitate,
nimic nu este demn de alb si de lumina,
se scutura de alb nameti ce nu mai vor dreptate
si iar se-alege bezna cruda din sansa cea divina,
se-amsteca urgia cu bucuria ce a fost uitata,
culori nebune fac noile-ntrebari de gheata.
Accepta tu maret si viu natura cea patata
si cauta smerit lumina in speranta.