Pe-un picior de plai,
printre doi bonsai
iată vin in cale
făcând lungi ocoale
spațiotemporale
trei turme de miei
cu trei ciobanei
doamne, si toți trei
cu laptop la ei:
unu-i circumspect,
al doilea-i suspect,
și-al treilea-i poet.
Iar cel circumspect
și cu cel suspect
mări se vorbiră
ascunși după-o șiră
și se sfatuiră
pe l-apus de soare
când viteza moare,
departe de sat
să intre pe chat
cu pseudonime
știute de `nime
și să-l "facă"-ncet
pe-al nostru poet,
că-i mai inventiv,
și mai creativ,
și-are oi mai multe,
multe, da` și culte.
Dară cea Mioară,
la lână fecioară,
tristă si amară
zicea din ghitară
de trei zile-ncoace
fumând doar chiștoace.
"-Mioriță laie
și la păr bălaie
de trei zile-ncoace
tot fumezi chiștoace
și bei din băltoace.
Rima mea stângace
nu te satisface?
Ori esti bolnăvioară,
drăguță Mioară?"
"-Poete, stăpane,
ai face mai bine
ca să fugi cu mine.
Rima ta stângace
știi bine că-mi place
și mă satisface,
că-i incă vivace.
Poete, stăpane,
`cearcă de te-abține
să intri pe chat,
că-i fi agresat
de cel circumspect
și de cel suspect.
Pe l-apus de soare,
cu inverșunare,
vor porni "macelul"
ca să-ți facă felul."
"-Mioriță laie,
mă cunoști o laie,
eu mi-s tare-n coa...rne
deși nu am arme,
și cu mâna goală
am să-i bag in boală
și-ochii lor vor plânge
cu lacrimi de sânge."