In barul acela cu aer opac
era loc si de noi si de moarte.
Afara se taia un copac.
Afara se murea ca la carte.

Timpul, ranit, zacea la o parte
zvicnind pe sub mese – tic-tac.
Ce aproape erai, dar departe…
Eu vorbeam in delir ca sa tac.

Afara se taia un copac.
L-au facut bucati ca sa-l poarte
prin orasul murdar si posac
pina la fila de carte.

In barul acela cu foarte
bun pret la cafea si coniac,
noi, straini, vorbeam despre arte.
Afara se taia un copac.