Tânărul, nedumerit: Pare ziuă - e noapte.
Ești tânar cu suflet bătrân;
Urăști ce ai iubit o dată,
Pari vesel când ești trist,
Îi crezi pe toți și pe niciunul,
Stai atunci când vrei să mergi
Ai tot dar nimic …
Trăiești și totuși ești mort!

Batrânul suspină: Pare noapte - e noapte.
Ești bătrân cu sufletul pierdut,
Ai iubit, ai urât,
Pari trist căci ești trist,
Nu mai crezi în nimic caci ai crezut…
Stai căci nu mai poți merge,
Nu mai ai nimic din ce-ai avut.
Ești mort și totuși trăiești!
(12.05.’99.Turda)