Azi m-a lovit în plex recunoștința
față de viața ca un ring de box,
pliez în șapte feluri neștiința
de a broda-n trandafirași vesela de inox.

Mă tot compun și recompun din colțuri
dar fără de migala ceasornicarului elvețian
îmi număr coastele ciobite pe alocuri
și parcă, drace, ptiu, pe-a șaptea n-o mai am.

Din cînd în cînd aștept sa mi se surpe cerul
și fără drept de-apel să cad mereu în sus
să vă invit pe toți în Domus Amicorum
să mestecăm halviță și să prizăm tutun

Și dacă azi mă veți capsa cu eticheta de naivă
tot nu regret nimic, căci am ales mereu
din recuzita păpădiei doldora de logică
un zîmbet amuzat, de genul "asta-s eu".