nu sunt primul,
nu sunt ultimul
si mai ales
nu sunt singurul
in cautarea iubirii.

iubirea e o necunoscuta
la ambele capete,
o ecuatie a vietii
fara nici un inteles,
iar poetilor li se pare ca o gasesc
in vers, si in rima, si in eres.

Dumnezeu
e cel mai smecher care a existat,
a ascuns totul de mintea omeneasca,
ne arata numai cate putin,
restul nu lasa nici sa se intrezareasca.

iubirea e un sentiment.
dar ce-i sentimentul?
cine il comanda?
cine gaseste iubirea:
cel care cauta mai mult,
sau cel care rabda?

femeile ascund numai o mica parte,
ce inseamna totul
nu stie nimeni inca
si dispar neamuri dupa neamuri,
iar necunostinta noastra
e cu atat mai adanca.

vin filozofii cu teorii noi,
iubirea se ascunde in fiecare din noi,
iubirea e cautare
si cautarea e insasi iubire,
dar nu se aduc motive suficiente,
si tot ce am auzit pana acum
nu imi pare mai mult decat ipoteza
unei minti demente.

ma conformez la tot ce ziceti voi,
dar continui sa caut iubirea
si imi accentuez nefericirea.