agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-22 | | Înscris în bibliotecă de Luminita Suse Nu spune vorbe de prisos, Că mi-este frig, că mă întrem. Cerul veni mai jos noros, Fiind noroc, părând blestem. Fără să vrei înaintezi Cu tălpile adânci grămezi De frunze care putrezesc, Pe care vara nu le vezi. Căzute lin, ori rupte, fac Un vegetal efort, durut Abia acum, când moarte zac, Pe străzi de nerecunoscut. Și plouă pe acoperiș, Și sună tablele de fier În scrisul, negrul rămuriș Încrezător până mai ieri. De cîte ori, ca un vecin Care se uită peste zid Copilărindu-se puțin. Tu pari în iederă livid. De câte ori – fantastic dar – O amânare în sărut, Când toamna îmi întinde iar Mărinimosul măr de lut. Te voi chema, și vei veni, Și-am să lipsesc, și dinadins Din toamnă-n toamnă tot mai gri, Din toamnă-n toamnă tot mai stins, Iubindu-te fără soroc, Pastelul meu ți-l împrumut, Să simți cât ține acest joc De fascinație limbut. Și va mai fi un drum de mers Pe care toamna îl măsori Și veghe va lovi invers Amestecată printre nori. Auzi cum râdem lângă plâns, Mă-ntrem când ploile prefac Lumina verii ce s-a stins Într-un inel peste copac. Din volumul “Pasteluri”, 1974
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate