Se bate miezul noptii in clopotul de-arama,
Si somnunl, cames vietii, nu vrea sa-mi ieie vama,
Pe cai batute-adesea vrea mintrea sa ma poarte,
S-asaman intre-olalta viata si cu moarte;
Ci cumpana gandirii-mi si azi nu se mai schimba,
Caci intre amandoua sta neclintita limba.