S-au strans aici, tacuti, poetici,
ai lumii ultimi geniali
sunt toti perfceti, concreti, estetici,
in eul propriu se dedau.

Conjoara vise, cheama noaptea
cuvantul lor este suprem,
sugruma lenes soapta mica
ce langa ei tinde spre cer.

Insira reci, tot in cuvinte
pictate fara de talent
acelasi gand, aceleasi vise
ce sunt mai calde pe Pamant.

Ii simt aproape langa mine
cutitele cum isi ascut,
vor sa sugrume soapta mica
iar eu la randu-mi nu-i ascult.