agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-10-25 | |
Daca tac, tu sa nu te miri.
Asa sunt eu, vorbesc sau tac prea mult. Daca poti sa-mi umpli tacerile Cu raspunsurile si vocalele tale, Voi vorbi iar, voi rosti uluitoare banalitati, Cu exaltarea omului care a gasit, in sfarsit, Solutia, mai putin cuvintele Care s-o rosteasca. Daca vorbesc, tu sa nu te miri. Asa sunt eu, vorbesc sau tac prea mult Daca poti sa-mi prinzi vorbele Se vor topi, rotund, tandru, in palma ta, Distilate in ore lungi, de iubire. Daca ma pierd in singuratati, Inventate ad-hoc de imperfectul meu prezent, Sa nu pleci. Sa-mi fii undeva aproape de maluri, Sa ma prinzi cand curg, sa taci cu mine, doar sa-mi stergi lacrimile, cu un sarut. Eu nu pot fi egala, decat atingand extremele. Echilibrul meu nu exista pur si simplu, Nu ancorez decat dupa ce strabat marile Si oceanele fiintei. Dar ancorez intotdeauna in golful dintre bratele tale. Stiu ca te obosesc, daca mi-o ceri, voi uita acest golf, pentru totdeauna. Stiu ca o parte din tine m-ar vrea ancorata, vesnic, acolo. Dar stiu, stiu ca alta parte imi iubeste libertatea. Eu nu pot fi egala, nu pot ... la mine 2 e o cifra impara. Extremele imi dau echilibrul. Cerul si pamantul, Alfa si Omega. Tu si eu. Intre noi...intre toate, iubire. Am incetat sa ma intreb de ce sunt eu asa, de ce suntem, de ce toate sunt, cum sunt... Sunt doar fericita ca esti... Eram fericita si cand nu erai, voi fi si daca va trebui sa uit golful meu. Esti liber sa nu existi acolo, esti liber... Atat ca te vreau. Daca te alung, sa pleci. Dar sa nu te simti alungat! Sa intelegi. Sa nu intrebi nimic. Trebuie sa ma departez. Asa sunt eu. Balans intre extremele fiintei, Pendul cand grav, cand vesel intre cer si pamant. Am atata nevoie sa privesc de la distanta potrivita, Sa inteleg, sa retusez contururi stridente, inutile Si umbre aiurea in calea luminii dintre noi. Daca te strig, te iubesc. Daca te vreau inapoi, tu sa nu ma certi, sa nu te razbuni, sa uiti de orgolii stupide, pentru ca ma iubesti. Pentru ca nu fac decat sa te chem, tot pe tine, in alt décor, Pregatit indelung, in atatea taceri.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate