Cantec pentru dragostea mea

e-atat de straniu sa inteleg
ca vei muri si tu
noua si frumoasa
dragoste a mea
II
au purtat flori albe
bratele mele
si-mi plangeau florile
si albe erau
risipite pe piept
calde, nauce
si grele
III
ti-am simtit doar palmele
si-am crescut
floare alba salbatica-n
tine
nu te-a durut nu
m-a durut
si-am ajuns amandoi muritori
intre lucruri straine
IV
Odata cu iarna
urca si frigul in noi
imi simt buzele reci
imi simt ochii inchisi
tot mai
goi
V
Aud oboseala curgandu-mi
pe maini si
pe spate
iarta-ma,iarta-ma
dragostea mea
totdeauna de somn
mi-au fost fericirile
vinovate
VI
o,vis al meu de fiecare noapte,
o,vis al meu de fiecare
zi
te rog,
te rog,
Nu muri
Nu muri...
Sanja-Adriana