Lac în cer a săpat luna în seara asta
și acum cu privirea adormită mi te frînge-n palmă.
Clipa ce-o naște sub greutatea nopții se îndoaie.
Reflexul disperării inundă cerul
Sub impulsul iernii norii se rup in două sărutînd buzele reci ale nopții.
Noroiul si zăpada le reflectă perfecțiunea.
…se leagană crengile mânate de vînt ca într-un dans al clipei.
Geamul le privește,le urează noapte buna și le cuprinde in brațele împaiengenite de vis.
Plouă cu stele,plouă cu lumină.
Luna iși crează scară de foc spre inima pamîntului
și-atunci mă trezesc din realitatea visului ce cîntă esența nopții în mod ritmat de mii de ani încoace
și-mi dau seama ca sunt om…
Că dansul clipei s-a sfirșit.