Gîndurile mi se adunau în cerc
se luau de mînă
te priveau în ochi
și cădeau în toamnă.
Cerul mi te plîngea
te cobora la picioarele mele
iar vîntul
te alunga.
Nisipul îmi fugea de sub picioare
mînile cuprindeau umbre
viata te striga pe nume
dar te pierdeai.
Visul mi te dăruia
ploaia mi te fura
candela îmi lumina trecutul
iar clipa rîdea în hohote.
Era fericită pentru ca scăpa de mine
eu însa ramîneam între două spații
și nu încăpeam nici în unul-
Desenam virgule in cer
pe care speram ca o să le întelegi măcar tu…