privesc această orgie
de verde embrionic
invadatoare printre oasele
unei ierni defuncte
din loc în loc stîlpii de telegraf
îmi ațin calea
umezi și negri
duhnesc a smoală
asemeni unor hoituri
atîrnate spre cer
norii defilează obscen
într-un abandon total
marșul funebru al iernii
sub tălpi cămașa de lut
a morții a vieții
zvicnește febril
în așteptarea izbucnirii
totul se scurge irecuperabil
entropic
spre marea canalizare
a unui anotimp
care a fost...