În amurg de seară,
Totul se liniștește...
Iar frumoasa vara
Încet se racoreste...

Se stinge si lumina,
Soarele a adormit,
Incet rasare luna,
Si luceafarul cel vestit...

Ce frumos canta natura
Eminescu-n poezii...
In ea isi varsa si ura
Dar si putinele bucurii...

La fel si pentru mine
Natura e un pat
In care dorm si ma simt bine
Sau in care zac...

Ce departe-mi fuge gandul
Cand stau in parc la soare,
Ce usor se plimba vantul
Lasand in urma doar o boare.

Inspirand acea boare
Simt cu adevarat ca traiesc
Totul in jur are culoare
Si simt cum usor, usor plutesc.