Zambesti fiinta fada
Acum in ceasul mort
Si razi in decibeli rebeli
Ce nu-si gasesc minutarul.
Si-nfloresti intr-un sfarsit
In taine amare din zi
Te-mbraci in straie de purpura
Si-n aur invelesti trupu-ti
Lucrand idei pierdute in sirag
Te pierzi in ceasul mort

In departarea larga
Te descompui incet
Ca intr-un vis de blama
Cuprins in al tau suflu
Si-avanti si lupti si pieri
In goana lipsurilor de tine
Si-aud tropotele copitelor timpului
Ce-ti sfarma trupul
Aruncat in prapastia virtutii
Lasat in dezgolire abisala
Si-nfasurat in lacrimi-nsangerate.

Si plangi tu chin
Atunci, in ceasul vietii
Si tipi in decibeli legati
De acul ceasului pierdut
Si te-ofilesti la inceput
Sub mangaieri mai calde
Iti pui zdrente de matase si satin
Si-n tabla ruginita te-nvelesti
De dorul vremurilor duse
Aduni idei lucrate in sirag
Si-ntorci murirea suflului
Din nepasare si elan
Zambesti si-ti spui ca-i lucru
O existenta dusa…